CRISTIAN POPOVICI PETRU

 4 octombrie 1971, Târgu Frumos - 12 decembrie 2012, Bucuresti

CRISTIAN POPOVICI PETRU s-a născut la 4 octombrie 1971 în oraşul Târgu Frumos, judeţul Iași, părinţii Olga şi Petru având grijă să îi îndrume în viaţă paşii copilăriei, pe cei ai adolescenţei şi maturităţii.

Şcoala generala e absolvită de asemenea la Târgu Frumos unde învăţători precum Georgeta Ceauşu şi Ion Acosteoaiei îi dau tânărului Cristian Petru dragostea de carte, de frumos cu generozitate conducându-i paşii spre actuala carieră de jurnalist.
Clasele V-Vlll sunt de asemenea absolvite la Târgu Frumos unde sub bagheta unor profesori precum Angela Tilică, regretatul Ioan Ionel, Delia Gribinişan este îndrumat pas cu pas către taina ştiinţei de carte şi dragostea pentru solva scrisă.
Absolvent în 1990 al unui liceu economic din Bucureşti, Cristian Petru intră la cursurile de zi ale Universităţii ,,Titu Maiorescu”, facultatea de jurnalism şi publicistică. O absolvă în 1994 . Încăde pe băncile facultăţii colaborează la prestigioase publicaţii precum”Flacăra”,”Tineretul liber”, ”Expres Magazin”,”Curierul naţional”. Din 1992 este angajat în cadrul cotidianului de prestigiu ”Evenimentul zilei” paralel coordonândşi publicaţiile lunare ”Jertfa”,”Speranţa”,”Caleidoscop” dedicate memoriei eroilor revoluţiei.
Din 1996 până în 1998 devine asistent editor în cadrul revistei ”Privirea” şi a suplimentelor acesteia ,,Ambient”,”Arsenal”,”Aristocrat”, editate şi conduse de către reputatul jurnalist Mihai Tatulici.
Din 1998 este angajat al cotidianului”Curentul” editat de omul de afaceri Sorin Vântu. În cadrul acestui cotidian se ocupă de coordonarea departamentului mass-media şi de suplimentul săptămânal al ziarului ,,Curentul”.
Între 2000 şi 2003 este redactor sef adjunt apoi director de marketing al revistei lunare ,,Sănătatea noastră”, publicaţie pe care reuşeşte să o îmbunătăţească din punct de vedere calitativ şi al numărului de pagini, ajungând cu timpul una din revistele lunare de prestigiu în care sunt tratate problemele medicinii naturiste şi alopate.
De-a lungul timpului Cristian Petru Popovici a publicat diferite articole în publicaţiile: Ecran Magazin - Braşov (unde preţ de câteva luni a deţinut şi funcţia de coordonator al subredacţiei Bucureşti), Femeia, Jurnalul afacerilor, Evenimentul de Iaşi, Jurnalul de Bucureşti , Romania liberă, Bliţz Magazin, Magazin Internaţional, Tricolorul şi cotidianul gratuit Metrobus.
Cristian Petru Popovici a avut numeroase apariţii în mass media audio, video şi presă scrisă în calitate de jurnalist şi scriitor. Astfel despre activitatea sa literară au scris ,,Curierul zilei” -Piteşti,”Argeşul liber” - Piteşti,”Lumina” - publicaţie a oraşului Târgu Frumos, ”Literatorul” - articol semnat de profesorul şi criticul Marcel Crihană, ”Săptămâna bucureşteană”-articol semnat de criticul şi omul de televiziune Dan Claudiu Tănăsescu, revista lunară ”Unica”,”Destine” - revistă literară condusă de poetul Ion Machidon, cotidianul ,,Realitatea românească”, ,,Evenimentul zilei”,”Viaţa medicală”. În calitate de jurnalist şi scriitor Cristian Petru Popovici a fost invitat la emisiunile ,,Revista presei” făcută de Radu Moraru la matinalul Antenei 1, la emisiunea ,,Rendez-vous” la Tele 7 abc, realizată de Mirela Dobreşi Şerban Diaconescu, la ,,Am întâlnit şi români fericiţi” realizată la PRO TV de către Mihai Tatulici, la ,,Surprize, surprize”, emisiune realizată de Andreea Marin şi la postul local TV Piteşti cu ocazia lansării acolo a volumului de poezii ,,Poeme pentru lacrimile mamei”. Posturile de radio care l-au avut ca invitat pe Cristian Petru Popovici sunt Radio Tinerama la emisiunea dl. Cornel Ciomâzgă, Radio Zet, Radio Piteşti, 2m+, Radio 3 net, Radio Oltenia într-o emisiune realizată de regretatul om de litere şi pasionat comentator sportiv Sebastian Domozină.

În calitate de scriitor rămân posterităţii (cine nu speră şi nu visează la asta !? ) următoarele cărţi care sunt scrise de Cristian Petru Popovici Obsesii personale, volum de poeme debut în 1993, Iluzii paralele -poezie şi proză în anul 1994 pentru care ia şi premiul din partea Fundaţiei Culturale ,,Destine". În 1995 vede lumina tiparului volumul de poeme Sunt un om normal. În 1996 îi apare volumul Singurătatea ca mit fundamental . Un an mai târziu apare un nou volum de versuri intitulat Ultimul catarg. În 2000 iese pe piaţă cu volumul de poezii intitulat Poeme pentru lacrimile mamei.Şi în 2003 cu volumul Infinitul din poarta casei. Această carte a fost lansată şi la Târgu Frumos de către oficialităţile locale.

Din octombrie 2003 pune pe picioare Editura PubliFan Mediaşi revista lunară Magazin Terapeutic unde, şi în prezent, este„inima” şi redactorul şef a unei publicaţii cu totul şi cu totul aparte. O revistă care cuprinde noutăţi din domeniul medicinii alopate, complementare, ayurvedice, homeopate, veterinare şi cosmetologice, dar şi articole despre, şi ce se mai întâmplă, în Târgu Frumos.

N-AM SĂ MAI PLEC DE-ACASĂ

N-am să mai plec de-acasă niciodat

În lumea plină de dureri ascunse

În lumea mare, plină de păcat

Şi de mistere triste, nepătrunse.

Şi n-am să mai alerg nicicând spre lume

Să-mi frângă ea şi aripile moi

Pe care începutul mi-a scris un nume

Care se şterge sub multele ploi.

Şi n-am să mai plec nicicând din cetatea

Creatăde lumea poveştilor fine

Şi n-am să-mi mai caut pe lume dreptatea

Adusăde alţii din zări mari, străine.

N-am să mai plec de-acasă niciodat

În lumea plină de nines tristeţi

În care-mi miroase a zori de păcat

Şi a pierdute în noi tinereţi!

CĂTRE CASĂ

Mereu revin cu gândulcătre casă

Mereu mă simt încorsetat şi rece

-Pe-oriunde viaţa mi se va petrec-

Dacănu am în mine acel acasă.

Pot fi şi cerşetor pot fi şi rege

Măpoţi urâ de vrei, însă mă lasă

Dacănu poţi prietene-a-nţelege

Căpentru mine un drum de vis e-acasă.

Măpoţi lega de visul de o vară

Şi îmi poţi pune orişce pe masă

Încovoiat în drumul de o seară

În orice început e un ... acasă.

DOAMNE, TE ROG...

„Doamne, te rog nu ma trimite-n Rai

Am fost un păcătos, ce să mai...

Am înjurat secundele-n tăcere

Şi n-am ştiut să dau o mângâiere.

Am fost o răutate-ntruchipată

Şi am pe suflet pată lângă pată

Mi-am păcălit până şi viaţa-amară

Făcându-mi-o, zic unii, mai uşoară.

Doamne, te rog în Rai nu mă trimite

La ce conştiinţă am nimeri nu m-ar admite,

La câte am ascuns în inima-mi tăcută

Aşfi un prizonier ce-ar merita cucută.”

„Tinere domn să îţi spun cinstit

Te las să supraveţuieşti, aicea, negrşit

Nu te iau cu mine, iar anii nu ţi-i scad

Te las pe pământ, să-nveţi ce-nseamnă iad”!

CINE V-A SPUS?

Şi cine v-a spus că am aripi de ceară ?

Căzborul meu trist e înfrânt chiar din start,

Călumina din mine e gata să piară

Căulciorul din soare e spart ?

Şi cine v-a spus că am doruri în suflet?

Pierdute prin stele zecile de făclii,

Căviaţa mi-e drumul pe care mai cuget

Căamintirile îmi vor fi încă vii

Şi cine v-a spus că păşesc spre neanturi?

Cu tristeţea-n privire, cu părul vâlvoi

Căviaţa o trăiesc între muchii şi cânturi

Şi dimineaţa mi-e strivită de vise-noroi?

Şi cine v-a spus că am aripi de ceară?

Călumea în care trăiesc e un bluff?

Căzborul din mine e gata să piară

Şi-odatăcu el să mă pierd în văzduh...

PRIN NICI O GARĂ

Prin nici o gară nu-mi mai trece trenul,

Prin nici o lume nu mă regăsesc,

Azi mi-am pierdut până şi antrenul

De a zâmbi prosteşte, nefiresc.

Prin nici o lume nu-mi mai zboară visul

Prin nici un timp nu mă mai pot opri

Nu-mi umpleţi capul cu prostii că paradisul

E visul dimineţii şi speranţa de a fi

Prin nici o vară nu-mi mai zboară gândul,

Adulmecădoar toamnele târzii;

Prin nici o umbră nu-mi regăsesc pământul

Şi disperarea nopţilor pustii.

Prin nici o garănu-mi mai trece trenul

Prin nici o lume nu mă regăsesc

Aproape că mi-am şi pierdut antrnul

De-a învăţa minunea să trăiesc.

***

I-a cunoscut personal pe VÂNTU, PĂUNESCU, HUIDU, TEO despre care declară:

Prin natura meseriei de jurnalist am avut bucuria, plăcerea şi onorea să-i cunosc pe toţi. Atât cât m-au lăsat să-i cunosc pentru că ştiţi cum se spune „stai o viaţă lângă un om şi tot nu ajungi să-l cunoşti”.

Pentru dl. Vântu am şi lucrat chiar în perioada de glorie a cotidianului ”Curentul”. Păcat de felul în care a decăzut acum ziarul devenind aproape o foaie volantă dată gratis la metrou. Am fost supărat să văd că nu au apărut stenograme şi cu mine. Bine mă ocupam la acea vreme de departamentul monden TV şi mă gândeam că poate apare o stenogramă legată de un interviu cu BUG MAFIA sau de plăcerile culinare ale Răduleascăi. Nimic din toate astea. Interesant că au apărut stenograme cu cei care au lucrat cu Vântuşi care mai apoi după ce i-au păpat banii s-au dezis de el cât ai zice ... SOV! Deh la astfel de chestiuni de viaţă şi de moarte se văd marele caractere. Asta apropo şi de maestrul Păunescu, iertate să-i fie păcatele! L-am cunoscut pe vremea când eram student fiind la început de drum jurnalistic îmi căutam de muncăla „Totuşi iubirea!” şi „Vremea”. Am stat la poarta senatorului aflat pe cai mari la acea vreme şi nu m-a primit. M-a pasat juniorului său care cu un aer de superioritate m-a trimis la plimbare. Apoi peste ani l-am regăsit pe maestru în sediul gol şi prăfuit al PSM-ului din strada Negustori şi am făcut cu Domnia sa un interviu interesant. M-a recunoscut, şi-a adus aminte de studentul care eram la începutul lui 90. Era destul de târziu acum. Trecuse deja ... Vremea! Dar despre morţi numai de bine sau ... ca să citez din opera maestrului „ce mare erai prietene mare /ce mic eram şi mă călcai în picioare.../
Cu Huidu am făcut de asemenea cred două sau trei interviuri. Spontan, simpatic dar de aici şi până a deschide în prima săptămânăa anului ştirile cu accidentul său e cale lungă totuşi. Nu-i cântaţi prohodul! Omul e tânăr, e în putere şi e la ... Viena. De înţeles acest lucru până la urmă. Mai greu de înţeles de ce şi Teo e tot acolo pentru un diagnostic destul de simplu totuşi la prima vedere ... Chiar atât de fraieri să fie medicii noştri încât să facă transplante de ficat, rinichi şi alte cele dar boala doamnei Teo să nu o ţină în frâu? Ori e o modă şi cu Viena asta deschisă de domnul preşedinte căruia nu i-au plăcut medicii noştri şi îi pute sistemul medical românesc şi hop la Viena. Şi atunci de ce nu face nimic nici el şi nici omul politic Teo Trandafir pentru ca medicii să rămână în ţară şi să facă aici performanţă? Pentru că dacă erau aşa de fraieri nu cred că îi primeau cei din străinătate cu braţele deschise şi nici nu cred că veneau din străinătate studenţi să înveţe medicina în România. Dar e mai simplu interesul personal. Poporul? Dă-l în mă-sa! E bun din cinci în cinci când îi dai câte un litru de ulei sau o găleată cu diverse însemne electorale. Şi uite aşa după moda deschisă de dom preşedinte nu ne vom mai adresa medicului de familie pentru un guturai banal ci vom vrea să fim consultaţi de distinsul profesor Irinel Popescu, iar pentru eliminarea apendicelui vom merge nu la Viena ci direct la Paris! Asta pentru cei care au bani, restul dă-i în colo să crape. S-or găsi alţii care să ne voteze ...


Sursa: Dan Fripis